În ultimii ani, dezbaterea europeană despre siguranța copiilor online s-a concentrat aproape obsesiv pe verificarea vârstei și pe limitarea accesului minorilor sub 16 ani la platforme. Dar datele celui mai recent Eurobarometru arată că UE și guvernele naționale ar trebui să se concentreze, înainte de toate, pe aplicarea și îmbunătățirea regulilor deja existente.
Cel mai recent Eurobarometru publicat de UE privind relația adolescenților cu rețelele sociale arată că cea mai mare problemă identificată online de adolescenți (44% în România, 39% la nivel UE) este cea legată de conținutul generat de inteligența artificială, greu de recunoscut ca atare. A doua cea mai mare problemă identificată e cea legată de informații false sau înșelătoare (39% în România, 35% la nivel UE).
În ultimii ani, Europa nu a dus lipsă de inițiative legislative dedicate spațiului digital. Regulamentul privind serviciile digitale (DSA) obligă marile platforme să evalueze și să reducă riscurile sistemice generate de propriile servicii, inclusiv cele care afectează minorii.
Există deja obligații privind transparența, moderarea conținutului și gestionarea riscurilor dezinformării. Problema este că experiența utilizatorilor sugerează că efectele acestor reguli sunt încă insuficient vizibile.
Conținutul generat cu AI
Dacă aproape jumătate dintre adolescenții români spun că au întâlnit în ultimele luni conținut generat de AI greu de recunoscut, iar aproape patru din zece au fost expuși la informații false sau înșelătoare, trebuie să ne întrebăm de ce tipurile de conținut pe care platformele și autoritățile spun că încearcă să le limiteze continuă să fie atât de prezente în experiența online a tinerilor.
Valul de conținut generat de inteligența artificială face această problemă și mai evidentă. În ultimul an am văzut imagini, videoclipuri și știri fabricate care circulă cu o viteză mult mai mare decât capacitatea platformelor de a le identifica, eticheta sau limita distribuirea.
În teorie, Uniunea Europeană nu pornește de la zero în fața acestei probleme. Există deja un cadru legislativ care ar trebui să acopere exact situațiile în care conținutul generat cu inteligență artificială devine înșelător sau greu de identificat.
AI Act introduce obligații de transparență pentru cei care creează sau folosesc astfel de sisteme, iar Digital Services Act impune platformelor să reducă riscurile sistemice, inclusiv cele legate de dezinformare și conținut manipulator.
Problema, așa cum reiese însă din modul în care aceste reguli sunt construite, este că ele nu se traduc automat într-o etichetare clară și universală a conținutului pe care utilizatorii îl văd zilnic. Există diferențe între utilizatori obișnuiți și cei considerați creatori digitali, între conținut comercial și cel personal, între obligații tehnice de marcare și obligații vizibile pentru public.
Fix în aceste spații intermediare apar situațiile descrise de adolescenți: imagini și videoclipuri generate cu AI care circulă fără nicio mențiune clară despre originea lor.
În plus, o parte importantă a sistemului se bazează pe ideea că platformele vor identifica și vor marca proactiv conținutul problematic. Dar același cadru legal recunoaște implicit că acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. DSA introduce obligații legate de „riscuri sistemice”, însă lasă o marjă largă de interpretare asupra a ceea ce înseamnă concret un astfel de risc și când devine o platformă responsabilă să intervină. În practică, acest lucru duce la o aplicare lentă, fragmentată și adesea reactivă, mai degrabă decât preventivă.
Un proces „lent și birocratic”
„Realitatea este, însă, că procesul de aplicare a acestor reguli este lent și birocratic. Deși DSA prevede amenzi serioase, un procent din cifra de afaceri, durează mult până când autoritățile construiesc cazuri solide împotriva platformelor”, după cum explica anterior pentru HotNews Mădălina Botan, conferențiar universitar la SNSPA și vicepreședinte în grupul care lucrează la codul de bune practici pentru transparența conținutului produs cu AI din cadrul Comisiei Europene.
În acest context, concentrarea tot mai mare pe verificarea vârstei și pe limitarea accesului minorilor la platforme pare să rateze tocmai problema pe care o semnalează adolescenții înșiși. Astfel de măsuri nu răspund direct la tipul de risc care apare cel mai frecvent în experiența lor online: conținutul înșelător, greu de identificat și distribuit la scară mare prin intermediul platformelor.
Chiar și un sistem perfect de verificare a vârstei nu ar schimba faptul că cei care au 16 ani și pot sta pe rețele sociale continuă să fie expuși zilnic la conținut generat de AI sau la informații false.
De altfel, datele Eurobarometrului arată că adolescenții consideră că cea mai eficientă măsură pentru îmbunătățirea siguranței și a stării de bine online nu este introducerea unor noi restricții de acces, ci mai multă educație media și aplicarea mai bună a regulilor existente.
În locul unei discuții centrate aproape exclusiv pe vârstă și acces, datele indică mai degrabă o altă direcție: eficiența reglementării deja existente și capacitatea platformelor de a o aplica în mod consecvent.
