Primul, care ținea de procedură sau de claritate. Al doilea, de substanța acestui demers. Ce s-a întâmplat pe fond? O solicitare din partea Statelor Unite.

Autoritățile se pare că au luat la cunoștință cu multă vreme înainte de ea, pentru că nivelul de alertă – să vă dau un singur exemplu – alertă teroristă, conform Serviciului Român de Informații, nu a fost ridicat ieri la ora 14:15, deci înainte de votul din Parlament. Nu era foarte clar de ce ar fi trebuit sau nu să se facă acest lucru, dacă nivelul de alertă teroristă nu trebuia să fie ridicat. 

Dan Dungaciu: „A venit un document pe care parlamentarii nu l-au citit”

Dan Dungaciu: Deci, dincolo de asta, a venit un document pe care parlamentarii nu l-au citit. Am invocat, conform legislației din România, legea 291 din 2007, și lucrul ăsta este foarte important să-l înțelegem, lege care privește staționarea și intrarea forțelor străine pe teritoriul României sau pe anumite părți ale teritoriului național. Despre acestea, președintele României informează Parlamentul despre această decizie în termen de 5 zile de la luarea acestei decizii.

Deci președintele informează Parlamentul. În situația în care activitățile prevăzute de această mișcare de trupe nu se execută pe baza prevederilor unor tratate internaționale sau acorduri la care România este parte, președintele României solicită încuviințarea Parlamentului. Prin urmare, președintele României a solicitat încuviințarea Parlamentului pentru că ceea ce se solicita era dincolo de acordurile și tratatele semnate de România, inclusiv legea din 268/2006, care a ratificat acordul între România și Statele Unite, celebrul parteneriat strategic decis în 2005.

Deci am ieșit imediat din cadrul acestui parteneriat strategic. Ceea ce mi-a ridicat un semn de întrebare. Dacă am ieșit din cadrul parteneriatului strategic, deci s-a întâmplat și altceva, cel mai important este să aflăm ce s-a întâmplat și despre ce este vorba.

Vă reamintesc că în cazul României s-au mai semnat și s-au mai dat voturi de genul acesta.

Începând cu privatizarea Petrom, începând cu Bechtel, până la PNRR. Parlamentarii au dat voturi fără să știe despre ce vorbim. Revenind.

Dan Dungaciu: 40 de parlamentari citiseră documentul

M-am uitat un pic pe evoluțiile din instituțiile românești. Am profitat de faptul că, având parlamentari, am putut stabili o celulă de criză să vedem exact cum circulă hârtiile și ce s-a întâmplat. La ora încheierii, ora 13, încheierea ședinței CSAT, care a fost o ședință de 3 ore totuși, nota bene, s-au discutat niște lucruri acolo, pentru că 3 ore este un timp destul de îndelungat.

Pe la ora 12, am presupus noi, pleacă cu poliția militară decizia CSAT, secretă, pentru ca parlamentarii să fie informați. Decizia ajunge pe la comisii și membrii Parlamentului se duc la comisii să citească documentul secret, ca să se dumirească despre ce este vorba. Asta s-a întâmplat la 14–14:30. Votul urma să fie la ora 17.

Dan Dungaciu: În momentul votului, și vă spun asta cu certitudine, 40 de parlamentari citiseră documentul. 40 de parlamentari. Mulți dintre ei votau online, mulți dintre ei habar nu aveau despre ce se discuta.

Cotidianul: Ce dovezi aveți în privința acestui număr? 40 de parlamentari, din peste 460?

Dan Dungaciu: Erau cei care au trecut pe la comisii să vadă documentul. Procedura este: fiind un document secret, te duci la comisii, soliciți documentul, îl citești, nu fotografiezi, nu-l dai mai departe, pentru că este un document secret. Și nu e vorba de o restricție: parlamentarii, prin jurământul pe care îl depun, au dreptul să citească aceste documente secrete.

Atâția au trecut pe la comisii în momentul când a început procedura de vot. Nu mai vorbesc de cei care votau online și care, evident, nu aveau cum să știe despre ce se întâmplă în Parlament. Din pricina acestei probleme de procedură, care viza o problemă de maximă importanță pentru români, adică problemă de securitate, un public care oricum era traumatizat de războiul din Ucraina, care nu s-a mai terminat, și peste care mai adaugi încă o potențială amenințare de război, din pricina asta AUR nu a participat la vot și a scos cartelele și nu le-a folosit.

Dan Dungaciu: Traducerea expresiei faimoase „Make America Great Again” în limba română este „Să facem România măreață din nou!”

Cotidianul: Ce mesaj le transmiteți, domnule Dungaciu, Statelor Unite și lui Donald Trump prin poziționarea dumneavoastră legată de o chestiune de urgență pe care a solicitat-o Trump României? În contextul în care AUR, George Simion și chiar dumneavoastră, prin cărțile scrise și nu numai, v-ați poziționat de partea Statelor Unite în principal?

Dan Dungaciu: Traducerea expresiei faimoase „Make America Great Again” în limba română este „Să facem România măreață din nou!”. Asta este traducerea politică a acestui slogan.

„America First approach” se traduce în limba română în politici care pun România pe primul loc. Suveranismul nu este o chestiune de copiere. Suveranismul este intrarea, dacă vreți, într-un același spirit politic, dar pe ecuația locală.

Pentru noi, cel mai important lucru din lume este securitatea României și a românilor și lucrurile acestea trebuie verificate. Pentru America, cel mai important lucru din lume este securitatea Americii și a americanilor. Acest lucru nu se discută.

„Nu este vorba de a intra într-o contradicție cu Statele Unite”

Deci noi nu discutăm, noi nu am fost votați – așa cum nici domnul Donald Trump nu a fost votat să facă România măreață din nou – nici noi nu am fost votați și nu avem 40% din România în spate ca să facem alte state mai mărețe și mai sigure. Noi am fost votați, respectiv sprijiniți, pentru ca România și românii să fie pe primul loc. Și cred că lucrurile acestea sunt foarte limpezi.

Și la Washington, și în rândul mișcării MAGA, lucrurile au fost foarte clare, cel puțin la ultima reuniune la care am participat, care s-a numit Alianța Națiunilor Suverane, în care fiecare națiune participantă și-a trimis acolo reprezentanții politici, care poate că între ei nu rezonau de fiecare dată în ceea ce privește agenda politică. Deci aici nu este vorba de a intra într-o contradicție cu Statele Unite, pentru că lumea știe în continuare tot ce am spus și cărțile pe care le-am publicat. 

Deci nu se pune problema că s-a schimbat ceva din punctul acesta de vedere. Se pune doar problema că, atunci când este vorba de o problemă de securitate, inclusiv cine solicită această problemă de securitate, trebuie să existe o discuție. Și, în faza a doua, se poate trece la nivelul de negociere.

„Ce se întâmplă când americanii pleacă?”

Dan Dungaciu: În România nu s-a discutat, nu s-a clarificat, lumea nu știe despre ce este vorba și nici măcar nu s-a pus problema unei negocieri, în termeni, de pildă, de întoarcere a acelor soldați americani care au plecat din România. Vă reamintesc că din Polonia nu a plecat niciun soldat american. Dacă ai o asemenea situație de securitate, în primul rând o discuție: dacă crește sau nu crește, dacă sporește sau nu sporește securitatea României și a românilor. Și, în al doilea rând, începi să discuți ce avantaje poate obține România într-o asemenea negociere.

Și asta înseamnă creșterea securității și după ce trupele americane pleacă. Pentru că, sigur, mi se tot spune că România își sporește securitatea pentru că americanii aduc ceva și altceva aici. Dar ce se întâmplă când americanii pleacă? Câți americani vor rămâne în România? Câți americani vor fi în plus? Ce armament rămâne în România? Ce muniție? Și așa mai departe.

Cotidianul: Ce mesaje le transmiteți legat de această venire a trupelor americane și a echipamentelor defensive, după cum a subliniat Nicușor Dan … Ce mesaje transmiteți publicului care vă urmărește pe dumneavoastră, publicul suveranist, în condițiile în care, în social media, sunt propagate tot felul de mesaje alarmiste, unele false, cum că România intră în război prin primirea acestor echipamente? Aveți un mesaj pentru publicul care este dezinformat?

Dan Dungaciu: Nu știm cine este informat și cine este dezinformat. Domnul Nicușor Dan, în adresarea publică, nu a menționat, în niciun caz, toate prevederile din acest document secret primit de către Parlament.

Și aici începe problema. Cine a văzut acest document și l-a comparat cu mesajul public al președintelui Nicușor Dan a constatat că există diferențe. Inclusiv pasaje ambigue care, zic și eu, ar sugera – și asta nu a spus-o președintele României – că, dacă există vreo necesitate, inclusiv de ordin militar, care nu poate fi acoperită de ceea ce există în statul gazdă, speță România, Statele Unite vor completa și vor aduce acele tipuri de echipamente. Despre aceste tipuri de echipamente potențiale nu s-a spus nimic.

Domnul Nicușor Dan nu a spus nimic despre asta. Domnul Nicușor Dan nu a făcut nicio precizare despre acele prevederi din documentul secret. Prin urmare, există aici o doză de neclaritate pe care noi am semnalat-o și inclusiv din pricina căreia am procedat politic cum am procedat.

„Ce se va întâmpla după războiul din Iran, care se va încheia într-o formă sau alta, cu toate resentimentele, rețelele de proxy și terorismul pe care Iranul le-a cultivat multă vreme? Vor ajunge prin Europa, se vor gândi unii și alții – poate fără nicio protecție, poate un soi de „ronin” foarte supărat pe Occident – să atace ținte sau obiective din România?”

Dan Dungaciu: Lucrurile acestea trebuie clarificate, tocmai ca lucrurile pe care le-ați spus dumneavoastră – că este vorba de o chestiune defensivă, că nu implică România într-un război – să fie întru totul corecte. Din păcate, la explicațiile oficiale pe care le avem în acest moment și uitându-ne pe documente, lucrurile nu stau așa. Aici este, de fapt, marele semn de întrebare.

Pentru că vă reamintesc că în preajma noastră au fost lovite baze militare, inclusiv în Incirlik, în Turcia (n.r. două rachete iraniene care ar fi avut ca țintă baza turcească de la Incirlik, dar au fost interceptate de NATO). Turcia este o țară NATO. Întrebarea fundamentală pentru orice cetățean român este cu cât ne scade sau ne crește securitatea în momentul în care tu faci asemenea operațiuni militare, în condițiile în care noi suntem la o distanță de o rachetă balistică de Iran. 

Ce se va întâmpla după războiul din Iran, care se va încheia într-o formă sau alta, cu toate resentimentele, rețelele de proxy și terorismul pe care Iranul le-a cultivat multă vreme? Vor ajunge prin Europa, se vor gândi unii și alții – poate fără nicio protecție, poate un soi de „ronin” foarte supărat pe Occident – să atace ținte sau obiective din România? S-a făcut o evaluare a gradului de amenințare teroristă a României? Noi nu știm despre această evaluare.

Deci toate lucrurile acestea trebuie clarificate. Nu poți să pornești de la ipoteza că oamenii sunt în eroare completă din moment ce noi nu avem toate cărțile pe masă. Cea mai bună soluție, ca să nu mai apară dezinformările pe care dumneavoastră le-ați invocat, este să punem cărțile pe masă și să discutăm serios, măcar o zi, despre această solicitare în Parlamentul României.

„Problema majoră este – știm cu toții – că aceste echipamente militare de alimentare nu zboară singure, ci sunt însoțite de avioane care sunt, practic, bombe enorme pline de kerosen”

Nu s-a discutat absolut deloc. Oamenii aceia au participat la vot fără să știe despre ce votează și ce se discută, iar acum ni se spune că trebuie să luptăm împotriva dezinformării. Apelul nostru este pentru informare, ca să știm ce este dezinformare.

Când nu ai informare, orice se poate transforma în dezinformare.

Problema majoră este – știm cu toții – că aceste echipamente militare de alimentare nu zboară singure, ci sunt însoțite de avioane care sunt, practic, bombe enorme pline de kerosen și care nu pot fi lăsate la voia întâmplării. Deci este evident că va fi implicat și un asemenea tip de muniție.

Ca să nu mai intru în detalii tehnice despre irelevanța, în fond, a distincției între arme ofensive și arme defensive. Deci acestea sunt niște lucruri care trebuie clarificate înainte de a acuza oamenii că fac dezinformare. Acesta era apelul nostru.

Pentru că altfel riscăm să intrăm iarăși într-un tip de ambiguitate, pe care l-am văzut în pandemie și pe care l-am văzut în Ucraina. Apropo de asta, nimeni, în ceea ce privește războiul din Ucraina, nu a venit în Parlament și nu a solicitat nimic Parlamentului.

Deci, din această perspectivă, tocmai ca să evităm aceste tipuri de ambiguități și de dezinformări, apelul nostru a fost pentru o discuție foarte clară.

Iar din perspectivă politică, discuția trebuie să înceapă cu faptul că orice ar întreprinde statul român trebuie să fie pentru sporirea securității românilor și a României. Despre asta este vorba, până la urmă.

Dan Dungaciu: Nu a discutat nimeni cu noi. Nici liderii partidelor politice, nici ambasadorul SUA în România

Cotidianul: Ne puteți lămuri dacă înainte de votul din Parlament reprezentanții AUR au avut contact, au discutat cu reprezentanții Ambasadei Statelor Unite la București?

Dan Dungaciu: În mod normal, când se întâmplă o asemenea chestiune care implică securitatea statului român, în momentul în care există atâtea conflicte mai aproape sau mai departe de România, orice clasă politică lucidă vorbește cu liderii opoziției care au în spate patru milioane de români. Niciun oficial al României, de nicio culoare politică, nu a dat nici măcar un telefon, nu a solicitat nici măcar un punct de vedere, nu a încercat să clarifice și să discute cu opoziția nimic despre această speță.

Eu vă amintesc: nici la nivelul acesta nu a existat nicio întâlnire cu proaspătul ambasador american, apropo de această speță. Pentru că, din câte am înțeles noi, întâlniri cu alți lideri politici au existat din partea ambasadorului Statelor Unite. Nu a fost cazul cu partidul AUR.

Deci, din punctul acesta de vedere, eu vă reamintesc că România este totuși statul care a făcut celebrul acord de la Snagov, care presupunea că în materie de securitate, integrare NATO și integrare europeană există consens. Adică partidele își asumă toate același obiectiv. De data aceasta nu ne-a convocat nimeni, nu ne-a explicat nimeni nimic, nimeni nu a vrut să vorbească cu noi.

„Totul s-a jucat pe un politicianism”

Dan Dungaciu: Nu se face așa ceva într-un stat matur, într-un stat care își asumă o asemenea misiune. Din păcate, și vreau să spun asta cu foarte multă fermitate, toată această speță a fost folosită de actuala clasă politică pentru un război politic intern, iar la nivel extern pentru a-și cumpăra dividende, influență și, dacă vreți, avantaje politice din partea statului american. De fapt, totul s-a jucat pe un politicianism, iertați-mă, care nu are nimic de-a face nici cu oamenii de stat, nici cu responsabilitatea față de securitatea României.

Influență au vrut să cumpere. Din punctul acesta de vedere au călcat în picioare totul. Nu au discutat despre aceste lucruri și este absurdul absurdului ca, în acest context de ambiguitate și lipsă de viziune strategică, să pui vina pe români sau pe partidul AUR. Nu noi suntem vinovații pentru tot ce s-a întâmplat în această Românie.

Dan Dungaciu, despre „politica de chelner a României”

Cotidianul: Vă rog să lămuriți o declarație pe care, notează G4Media, ați făcut-o la o emisiune televizată la Realitatea TV. „România nu este un ghișeu pe care scrie: solicităm, primim cereri. Nu ne-a intrat în cap că ideea de slugă este sinonim ontologic cu ideea de român.” Practic le-ați transmis americanilor că România nu este sluga lor. Cum se împacă, vă întreb încă o dată, acest lucru cu poziționarea generală a AUR, care le transmite susținătorilor săi că AUR este pro-Trump, pro-Statele Unite?

Dan Dungaciu: Ceea ce am transmis eu publicului român și oricui este dispus să asculte acest interviu sunt niște piste care, sigur, în context trebuie traduse mult mai bine.

Am vorbit acolo despre politica de „chelner” pe care România a avut-o decenii la rând în materie de politică externă. Chelnerul întreabă: „Cu ce vă pot fi de folos? Ce pot să fac pentru dumneavoastră?” Politica de chelner a României, în materie de politică externă, după părerea mea – și aceasta este o asumare politică indiscutabilă pe care o fac – a fost marca politicii externe a României.

România nu a negociat niciodată nimic, România a fost mereu ultima la rând, România nu a avut nicio solicitare. De aceea România este atât de irelevantă în politica externă.

Indiferent cine este partenerul, indiferent că vorbim despre parteneri europeni sau euroatlantici, România trebuie să negocieze. Nu pentru că România ar fi altfel decât celelalte state, ci pentru că toate statele fac asta, pentru numele lui Dumnezeu.

„În America există o expresie celebră: nu există prânz gratis”

Dan Dungaciu: America, Germania, Franța, Italia – spuneți dumneavoastră ce stat doriți – vin în România sau au relații cu România în măsura în care le servește interesul național. România trebuie să facă același lucru.

Iar expresia, sigur, poate un pic pitorească, pe care am folosit-o se referă exact la asta. Când vine cineva cu o solicitare, te uiți la ea, te gândești cum îți afectează statul și securitatea și începi să negociezi ca să obții cel mai bun rezultat din acest acord politic.

În America există o expresie celebră: „nu există prânz gratis”. Americanii sunt învățați de mici să negocieze. Pentru că aceasta este formula lor de existență.

Am fost în situații – și nu am fost singurul – în care generali americani ne transmiteau: „Dar voi de ce nu negociați? De ce nu spuneți? De ce nu cereți ceva? Aveți vreun plan? Aveți vreun proiect?” Aproape niciodată România nu a cerut nimic.

Consecința acestei atitudini, în materie de securitate, este că industria de apărare a României este praf și pulbere. Consecința acestei atitudini este că regula offsetului – ca 80% dintr-un contract să intre în alte tipuri de contracte sau activități comerciale – nu a fost luată niciodată în considerare.

Tot ce am achiziționat noi militar, inclusiv din partea Statelor Unite, a fost pe acorduri G2G, care înseamnă atribuire directă, ca să traduc pentru public.

Dan Dungaciu: Este atitudinea mediocră a politicianului care vrea să-și cumpere îngăduință și legitimare

Dan Dungaciu: Nu a fost vorba de offset, niciodată de acorduri adiacente care să ne permită să dezvoltăm o industrie de apărare de genul celei pe care o are Polonia, ca să nu mai vorbesc de cea pe care o are Turcia. Turcia, cumpărând armamente americane, și-a dezvoltat industria de apărare.

Noi nu am făcut nimic, ne-am aruncat în aer industria de apărare, nu am construit în mod sistematic nimic. Am întrebat de fiecare dată „cu ce vă pot fi de folos?”, „ce pot face pentru dumneavoastră?”. Este atitudinea mediocră a politicianului care vrea să-și cumpere îngăduință și legitimare din partea altor actori.

Deci relația cu America este cea mai importantă în termeni de securitate. Ea trebuie însă pusă plecând de la două premise: sporirea securității României și a românilor și, în al doilea rând, avantaje – nu neapărat reciproce, pentru că nu ai niciodată puterea de negociere a americanilor –, dar avantaje pentru securitatea României, pentru industria de apărare și pentru domeniile adiacente.

Nici măcar negocierea nu au făcut-o cei din actualul guvern, pentru că miza nu era negocierea. Miza era să-și cumpere recunoaștere publică sau politică, sau indulgență, dacă vreți, din partea Washingtonului.

Cotidianul: Cum le răspundeți celor care consideră că acest tip de retorică – „suntem suveraniști, suntem pe cont propriu, nu dăm nimănui satisfacție” – este, de fapt, o retorică ce ar putea ajuta Rusia și ar putea veni în siajul dorințelor lui Putin?

Dan Dungaciu: Nu înțeleg cum ar putea să vină în siajul dorințelor lui Putin.

Ați simplificat foarte mult ceea ce am spus. În niciun caz nu suntem pe cont propriu. Și am publicat texte, doctrine și manifeste politice în sensul acesta.

Suveranismul nu înseamnă izolaționism. Suveranismul înseamnă deschidere, dar fără pierderea controlului. Suveranismul înseamnă că ești într-o relație cu alții, dar ceea ce contează în acea relație este interesul tău.

Diplomația noastră se numește „360 de grade”. Așa spune doctrina noastră. Ministrul de Externe trebuie să fie și ministru al Comerțului.

„Totul în lumea aceasta se negociază”

Dan Dungaciu: Nu este vorba de nicio izolare. Nu am nici profilul și nu am avut niciodată această opțiune de izolare. Sau de deconectare la nivel cultural sau academic. Nu se pune problema să susținem izolaționismul.

Dimpotrivă. Doar că ideea de relație cu celălalt, la nivel politic, presupune actori. Adică și celălalt, dar și tu, ca actor.

Trebuie să ne obișnuim cu faptul că totul în lumea aceasta se negociază. Că trebuie să ai o agendă, un proiect și o viziune. Iar orice întâlnire cu alt actor trebuie să se facă din perspectiva acelei viziuni.

În niciun caz nu se pune problema Federației Ruse sau a Ucrainei sau a altceva de genul acesta. În niciun caz nu se pune problema să ajuți pe altcineva atunci când încerci să te definești ca un actor relevant în politica internațională.

Și da, România va fi întotdeauna un actor euroatlantic. Nici nu poate fi altfel. Prin istorie, prin ontologie, prin experiențele cetățenilor României, acest lucru nu este discutabil.

Dar România este un actor, membru al Uniunii Europene, care trebuie să își joace propria partitură politică atât de bine pe cât poate. În acest moment, din punctul nostru de vedere, România nu face acest lucru.