”China este un jucător vital pe scena globală și este vital să construim o relație mai sofisticată”, a spus premierul britanic Keir Starmer, în timpul vizitei sale la Beijing. Este prima vizită a unui premier britanic în ultimii opt ani. Ultimele guverne conservatoare din Marea Britanie nu au mai cultivat relația cu China. Actuala lideră a Partidului Conservator a sugerat că nu ar merge in China în calitate de premier. Ea se opune deschiderii noii ambasade a Chinei la Londra, pe care o consideră ”un cuib de spioni”.

Desant diplomatic european în China

Premierul laburist vede altfel lucrurile. La fel o face și președintele Franței, care a întreprins o vizită la Beijing în decembrie 2025. Dar și premierul Canadei, care a semnat, în ianuarie 2026, un acord pentru reducerea tarifelor vamale cu China. Asta cu puțin înainte de a ataca politica Statelor Unite și de a anunța sfârșitul ordinii mondiale liberale, la Davos. La finalul lunii februarie, este așteptat în China și cancelarul german Friedrich Merz.

”Ca lideri, nu trebuie să cedăm în fața dificultăților, trebuie să mergem înainte. Relațiile China-Marea Britanie au avut câteva răsturnări de situație care nu au servit intereselor țărilor noastre”, a spus președintele Xi Jinping. El a prezentat cele două state ca parteneri care vor ”pacea mondială” și a spus că afacerile internaționale „turbulente și fluide” necesită mai mult dialog.

China atrage ca un magnet guvernele europene. Conducerea de la Beijing a ales să joace cartea stabilității și a apărării multilateralismului, pentru a se distanța de America lui Donald Trump. La Davos, vicepremierul chinez a folosit de mai multe ori sintagma ”multilateralism”. Strategia chineză aduce rezultate. După acordul comercial cu Canada a urmat vizita premierului britanic. Relația bilaterală nu este deloc destinsă. Începând din 2019, Beijingul a reprimat protestele pro-democrație din Hong Kong, fostă colonie britanică. Însă premierul Starmer încearcă să reducă tensiunile și să semneze mai multe acorduri comerciale.

Liderii europeni fac uitate criticile la adresa Chinei

Răcirea relației dintre SUA și aliații europeni a făcut uitate chiar și disputele recente cu China. În 2025, președinta Comisiei Europene amenința China cu acțiuni la Organizația Mondială a Comerțului, pentru invadarea pieței europene cu autovehicule electrice. China era acuzată că importă energie din Rusia și alimentează mașina de război a Rusiei cu produse cu dublă utilizare – civilă și militară. Acum, aceste acuzații nu mai sunt pe prima pagină. Și nici îngrijorările din ultimii ani ale oficialilor din Europa cu privire la soarta uigurilor musulmani din provincial Xinjiang.

”Atunci când Statele Unite devin mai tranzacționale, se creează un vid și nu este clar în ce măsură China sau Rusia, ori orice altă putere, vor putea să umple acest gol. Nu este neapărat un joc cu sumă zero. Multe țări vor să aibă o relație bună atât cu Statele Unite, cât și cu China și nu doresc să fie nevoite să aleagă”, spune, pentru Al Jazeera, Hanscom Smith, de la  Școala de Afaceri Internaționale a Universității Yale.

Economia chineză cu două fețe

Regimul de la Beijing pare să dicteze în relația sa cu aliații europeni ai Americii. Economia chineză pare să funcționeze foarte bine. A înregistrat, în ciuda tarifelor vamale, un excedent record de peste 1.200 de miliarde de dolari în 2025. Privind ceva mai profund, lucrurile arată diferit. Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că și China are nevoie de ”victimele lui Trump”.

Economia chineză nu mai poate menține ritmul de creștere cu care și-a obișnuit cetățenii. Țara este condusă de un partid unic, însă aceasta nu înseamnă că nu există un contract social nescris. Creșterea economică face parte din el. Consumul intern în China este scăzut, iar economia se bazează și mai mult pe exporturi. Or, pe măsură ce statele europene semnează acorduri de liber schimb cu state puternice din Asia (India și Asia de Sud-Est) și America Latină (Mercosur), avantajul mâinii de lucru ieftine din China va începe să dispară. Tendința este ca sectoarele manufacturiere de înaltă tehnologie din China să aibă o creștere sănătoasă. Celelalte sunt deja supuse concurenței din economiile în curs de dezvoltare.

China are două fețe. Pe de o parte sunt marile metropole și marile companii care, după cum scrie The Telegraph, îi sperie pe șefii companiilor occidentale. Pe de altă parte, există China rurală, săracă, rata natalității de 5,6 la mia de locuitori (cea mai mică din 1949), prăbușirea cu 17% a prețurilor pe piața imobiliară și nemulțumirea evidenta a clasei de mijloc din China, care își vede reduse speranțele pentru o bătrânețe liniștită.

Instabilitate la vârful armatei în China

Așadar, chiar și fără bariere tarifare și netarifare, China nu mai poate fi o mare piața de desfacere care a fost pentru economiile europene. Consumul intern în China scade. Iar actuala conducere de la Beijing nu arată că dorește să schimbe această realitate. Dacă yuanul ar deveni mai puternic, dacă salariile ar crește, atunci exporturile chineze nu ar mai fi competitive. În acest fel, Partidul Comunist ar afecta acea parte a economiei care încă merge bine. Pe de altă parte, nici tarifele încercate de marile economii europene pentru exporturile chineze nu au reușit să ducă la creșterea cererii pe piața internă din China.

Nici stabilitatea prin care liderii chinezi vor să se deosebească de America lui Trump nu este de necontestat. Președintele Xi Jinping i-a demis pe generalul Zhang Youxia și pe un alt membru al Comisiei Militare. A fost cea mai dură intervenție la vârful armatei chineze începând din epoca lui Mao Zedong. Generalul ar fi fost implicat într-o afacere de spionaj în favoarea SUA. Pe de altă parte, David Perdue, ambasadorul SUA în China, sugerează că este o mișcare prin care Xi vrea să-și asigure controlul total asupra armatei, iar acesta este un semnal de alarmă privind o intervenție militară chineză în Taiwan.

Două fețe ale politicii externe chineze

China se prezintă ca un apărător al multilateralismului drag puterilor medii și mici din Europa. În paralel, China profită de retragerea SUA din peste 60 de agenții și organizații internaționale pentru a umple cu propriii oameni acest vid. Tot în același timp, China nu a abandonat ambițiile privind Taiwanul, pe care îl vede ca teritoriu al Republicii Populare. În decembrie 2025 au avut loc cele mai ample exerciții militare chineze în jurul acestei insule. Discursul actual al Beijingului pare mai rațional și stabil decât cel al administrației Trump, însă realitățile economice din țară  (cu cea mai redusă creștere economică – 5% – din ultimele decenii și cu o cerere internă redusă) nu dau multa substanță retoricii chineze. Recenta schimbare forțată la vârful armatei arată că Europa are de-a face nu cu unul, ci cu doi giganți imprevizibili.