Se umple din nou „Ion Oblemenco”. Și bine face. Craiova are nevoie de stadion plin, de presiune, de zgomot, de tribuna care să împingă echipa de la spate. Are nevoie de tot ce poate produce un stadion de 30.000 de oameni, pentru că, până acum, echipa n-a reușit să producă singură suficientă energie cât să convingă. Poate că azi va fi altfel.
Poate că, în sfârșit, Universitatea Craiova va arăta precum echipa despre care se vorbește la începutul fiecărui sezon. Echipa cu lot extraordinar, cu pretenții europene, cu fotbaliști care, în teorie, ar trebui să facă diferența. Pentru că, în practică, în cele două duble europene de până acum, cu campioana Belarusului și cu Levski, Craiova a părut mai degrabă o echipă care caută ieșirea dintr-un labirint decât una care vrea să cucerească Europa.
Azi nu mai este loc de experimente. Nici de explicații. Nici de „mai avem nevoie de timp”. Este seara în care trebuie să se vadă dacă Universitatea chiar are valoarea pe care și-o atribuie.
O piatră de moară cu pretenții de diamant
Este momentul (a câta oară?) ca Ștefan Baiaram să aibă, în sfârșit, o seară pe măsura pretențiilor care se învârt de ceva vreme în jurul lui. Până acum, internaționalul de perspectivă a fost mai degrabă o piatră de moară legată de piciorul Craiovei decât omul care să ridice echipa. În campionat, în Europa, aceeași poveste: multă așteptare, multă răbdare, prea puține momente în care să spui „da, pentru asta merită să-i acorzi credit”.
Poate azi apare acel Baiaram pe care îl așteaptă de atâta vreme Bănia.
Poate David Matei mai scoate din buzunar o acțiune precum cea cu care a făcut diferența în alte momente, o centrare perfectă, „cu tot cu gol”. Dintre puținii jucători ai Craiovei care au avut o formă constantă, Matei este unul dintre cei care chiar pot schimba un meci.
Poate Teles și Mora vor fi mai eficienți, nu doar prezenți.
Poate Hamlawi, Nsimba sau Elisor, vârful cu care Coelho va începe, vor descoperi că meseria unui atacant nu se termină la alergat, presat și participat la construcție. Uneori, în mod scandalos de simplu, atacantul trebuie să și înscrie.
Poate Cicâldău nu-și va mai da cu stângul în dreptul.
Poate Bancu și Screciu vor reuși, în sfârșit, să se completeze, să se acopere și să colaboreze suficient de bine încât partea stângă a Craiovei să nu mai arate ca un bulevard pustiu după miezul nopții.
Problema acestei echipe nu este că nu are fotbaliști, ci că prea mulți dintre ei joacă în aceeași echipă doar pe foaia de joc.
Patru oameni țin Craiova în picioare
În acest start de sezon, Rus, Mekvabishvili, Romanchuk și David Matei au fost cei mai constanți olteni. Restul au oscilat îngrijorător. Astăzi pot părea echipă de Europa League, peste trei zile pot arăta ca o formație care s-a întâlnit cu o oră înainte de meci și încă își caută fundașii prin vestiar.
Iar aceasta este principala problemă pe care trebuie să o rezolve Filipe Coelho. Nu lipsa talentului. Nu lipsa banilor. Nu lipsa publicului. Ci lipsa constanței.
Gică Craioveanu spunea, de altfel, că dintre toți adversarii Craiovei cel mai mult se teme de… Craiova. Pare o glumă, dar este probabil cea mai serioasă radiografie făcută în ultima vreme echipei.
Craiova nu trebuie să se teamă de KuPS. Trebuie să se teamă să nu fie iar Craiova pe care am văzut-o în celelalte meciuri europene.
Europa League nu este aceeași poveste cu Conference League
Miza este mare. Dacă trece de KuPS, Universitatea Craiova își asigură prezența în toamna europeană, indiferent ce se va întâmpla mai departe. Va continua în Europa League dacă își câștigă și următoarea dublă, iar dacă va pierde în play-off-ul Europa League, va coborî în Conference League.
Dar între cele două competiții este o diferență considerabilă.
Europa League înseamnă mai mulți bani, mai multă vizibilitate, adversari mai puternici și opt meciuri în faza principală. Conference League înseamnă șase meciuri. Iar diferența nu este doar contabilă, ci și de imagine.
În Europa League poți ajunge să joci cu echipe precum Juventus, Milan, Marseille sau Trabzonspor, formație care tocmai și-a permis să-l aducă pe Mohamed Salah de la Liverpool.
În Conference League, nivelul adversarilor este, în general, mai accesibil. Asta înseamnă mai multe șanse pentru Craiova să strângă puncte și să-și construiască un parcurs european decent.
Dar și aici apare întrebarea care doare: Ce ar fi contat dacă ajungea în Champions League și lua doar unul sau două puncte? Tot ar fi fost Champions League. Tot ar fi fost banii de Champions League. Tot ar fi fost expunerea de Champions League. Tot ar fi fost experiența pe care fotbaliștii Craiovei o povestesc apoi copiilor lor. În fotbalul mare, uneori nu contează doar câte puncte faci. Contează și unde le faci.
Pentru o seară, măcar, să arate ca o echipă care știe ce vrea
KuPS nu vine la Craiova să admire stadionul. Finlandezii au venit să joace fotbal și să profite de orice slăbiciune. Iar Craiova le-a oferit până acum suficiente motive să creadă că există slăbiciuni de exploatat. De aceea, nu este doar un meci pentru calificare.
Citește și: Universitatea Craiova are trei obiective: Cupa, campionatul și să găsească fotbalul
Este un examen pentru o echipă care s-a prezentat până acum drept una dintre cele mai bune din România și care are obligația să înceapă să arate și pe teren ceea ce spune despre ea în conferințele de presă. Stadionul va fi plin. Atmosfera va fi europeană. Acum mai trebuie doar să fie și fotbalul.
