Au trecut 11 zile de la alegerile generale din Peru și nu există încă un învingător. El Pais America scrie că este rar ca niște alegeri prezidențiale să fi decise de voturile cetățenilor din diaspora. În România, acest lucru s-a întâmplat. Voturile au fost decisive la alegerile din 2009, câștigate la o diferență de 70.000 de voturi – un stadion plin. Au fost importante și în 2014, chiar dacă nu decisive strict matematic.

Voturile din diaspora decid alegerile

În Peru, după peste zece zile de numărare și renumărare – ajunsă la 99,1% din voturi – și după contestații, șansele înclină de partea candidatei de extremă dreapta Keiko Fujimori. Duelul dintre Fujimori și rivalul său de stânga Roberto Sánchez este atât de strâns încât numărarea celor aproximativ 300.000 de buletine de vot ale peruanilor din străinătate (dintr-un total de 18 milioane de voturi exprimate) a provocat o răsturnare a rezultatelor provizorii.

Sánchez s-a impus în interiorul țării (la limită, cu 50,13% din voturi). Dar avantajul considerabil al lui Fujimori în rândul diasporei (64% din voturi, un ecart de 70.000 de voturi) i-a permis fiicei fostului dictator Alberto Fujimori să treacă în frunte. Aproape 30.000 de voturi o despart de Sánchez (50,09%, față de 49,91%).

Fujimori mai așteaptă încă renumărarea voturilor exprimate în aproape 1.500 de secții de votare unde au fost depuse contestații. Însă este vorba în special despre secții din capitala Lima, un fief al lui Fujimori. Rezultatul final este așteptat abia la mijlocul lunii iulie.

Gata cu dreptul de vot pentru cei care nu îndură greul din țară

Este timp pentru a se amplifica o polemică. În țară se fac auzite din nou voci care cer ca peruanii din străinătate să nu mai aibă drept de vot. Apare o nouă ruptură între peruani. Unii se întreabă, ”cu un amestec de frustrare și furie, de ce cineva care nu mai stă la cozi interminabile în spitalele publice, care nu se teme când iese pe stradă sau care nu mai suportă ambuteiajele din Lima ar trebui să aibă același drept de a decide viitorul țării”, explică El País América.

O deputată recent aleasă din partidul de stânga ”Împreună pentru Peru”, al candidatului Sanchez, a deschis dezbaterea cerând ca peruanii să își piardă dreptul de vot după zece ani de emigrare, subliniază Infobae. Iar președintele interimar, José María Balcázar, s-a declarat dispus să propună o posibilă reformă în acest sens.

Pe platforma X apar argumente ale intelectualilor peruani, preluate de presă. Este regretabil ca „cineva să poată pierde pe teritoriul național și, în ciuda acestui lucru, să devină președinte, mai ales pentru că multe dintre voturile din străinătate provin de la persoane care trăiesc de decenii în afara țării și ai căror copii nici măcar nu au locuit vreodată în Peru și nici nu o vor face vreodată”.

O poziție antidemocratică

Cei din diaspora vin cu argumentele lor. Un peruan în vârstă de 36 de ani, stabilit în SUA explică în El Pais America, că distanța nu i-a șters sentimentul de apartenență la țara sa și că cei care vor să-l priveze de dreptul de vot nu știu despre ce vorbesc. ”Contribuim trimițând bani și investind acolo. Părinții mei sunt pe punctul de a se pensiona și doresc să se întoarcă în țară. Și eu visez să fac acest lucru când voi avea 60 sau 70 de ani”.

În 2025, remitențele au atins un nivel record de 5,368 miliarde de dolari (cu 11,7% mai mult decât în 2024), sumă care reprezintă echivalentul a 1,6% din PIB. În 2025, remitențele trimise în România de diaspora au reprezentat aproximativ 3,1% din PIB. Potrivit unor date ale Băncii Mondiale, remitențele au ajuns la circa 12 miliarde euro în 2025.

Pentru cotidianul conservator Peru21, aceasta este o  dezbatere nepotrivită. ”Unii contestă dreptul de vot al peruanilor din străinătate, la fel cum alții au propus anterior revenirea la votul cenzitar – rezervat persoanelor alfabetizate sau celor mai mari contribuabili – pentru a reduce ponderea sudului andin care votează în mod tradițional stânga. Țintele se schimbă, dar logica rămâne aceeași: atunci când un grup votează diferit de ceea ce era așteptat, se încearcă restrângerea drepturilor sale de cetățean. Ambele poziții sunt dăunătoare și antidemocratice”.

Sanchez a cerut anularea voturilor depuse în 647 de secții de vot din Statele Unite, în timp ce Fujimori a solicitat ca 7.000 de voturi exprimate în zonele rurale dintr-un bastion al stângii să fie anulate din cauza unor presupuse nereguli.

Va păși Keiko pe urmele tatălui dictator?

Keiko Fujimori a ajuns pentru a patra oară consecutiv în turul doi al prezidențialelor. De această dată a câștigat în primul tur (doar 17%) și are prima șansă să devină președinte. Asta stârnește temeri zona de stânga a politicii peruane, dar și în rândul supraviețuitorilor și familiilor victimelor represiunii din timpul dictaturii lui Alberto Fujimori (1990-2000). Au fost nenumărate execuții sumare, dispariții, torturi, sterilizări ale femeilor. Actualul partid al lui Keiko Fujimori a inițiat o lege pentru amnistierea celor implicați în aceste încălcări ale drepturilor omului în conflictul armat din Peru, între 1980 și 2000.

Fujimori, fiul unor imigranți japonezi, a fost ales președinte in 1990, devansându-l pe scriitorul Mario Vargas Llosa. A promis să lupte împotriva crizei economice din țară. A devenit un dictator neoliberal. A recurs la privatizări masive și reduceri mari ale cheltuielilor publice.  A avut succes, iar populația l-a susținut când a redus puterile legislativă și judecătorească. În paralel, a recurs la un război dur cu gruparea marxistă Sendero Luminoso. A modificat constituția pentru a putea fi reales. Fraudele evidente la alegerile din 2000 au precipitat căderea regimului. Acuzat de crime împotriva umanității, Fujimori a fugit în Japonia. Este arestat în 2006, în Chile, și condamnat la 25 de ani de închiosare. Execută doar 16 și moare în 2024.

Peru, țara cu închisoare specială pentru președinți

Peru a intrat apoi într-o instabilitate politică cronică. Țara are o închisoare specială pentru foștii președinți. Acolo s-a aflat Fujimori. Acolo este ultimul președinte ales, Pedro Castillo (înlăturat de la putere în decembrie 2022, acuzat de tentativă de lovitură de stat). Acolo se află Alberto Toledo (2001-2006), extrădat din SUA. Prin închisoarea cu pricina au mai trecut Ollanta Humala (președinte între 2011 și 2016) și Pedro Pablo Kuczysnki, președinte între 2016 și 2018 (plasat apoi sub arest la domiciliu, din cauza sănătății precare). Fostul președinte Alan Garcia s-a sinucis înainte de a ajunge la închisoare. Cu excepția lui Alberto Fujimori și a lui Pedro Castillo (președintele marxist îndepărtat în 2022), președinții peruani închiși au avut legătură cu marea schemă de corupție a companiei braziliene Odebrecht, care a dat mite de aproape un miliard de dolari liderilor din America Latină, în perioada 2000-2015.