Pentru o firmă cu vânzări de peste un milion de euro pe an, în fiecare vară, pe lângă toate celelalte obligații, mai exista una: raportarea contabilă semestrială, depusă până la 30 iunie. Un set de documente care rezumau activitatea din primele șase luni – bilanț prescurtat, date despre angajați, cifre de profit sau pierdere. Pentru 2026, Ministerul Finanțelor a decis că această raportare nu mai este necesară.
Ce înseamnă, concret?
Pentru o firmă care a înregistrat o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul a un milion de euro la finalul anului 2025, trebuia pregătit și depus electronic la ANAF, până la 30 iunie 2026, un raport cu date despre angajați, cifre de profit sau pierdere. Acum, nu va mai fi necesar un astfel de raport, potrivit unui anunț al Finanțelor. Rămâne, în schimb, obligația standard: situațiile financiare anuale, la finalul exercițiului. Acelea nu se schimbă.
Legea contabilității (nr. 82/1991) permite Ministerului Finanțelor să ceară raportări intermediare – nu doar la final de an, ci și în cursul exercițiului financiar – pentru companiile mari.
Statul voia o imagine mai frecventă asupra situației financiare a firmelor semnificative din economie. În practică, însă, aceste raportări semestriale au ajuns să fie percepute drept o birocrație suplimentară, nu ca instrument util de politică economică.
Decizia vine în contextul unui discurs general despre reducerea sarcinilor administrative pentru mediul de afaceri – subiect tot mai prezent pe agenda europeană, în condițiile în care Comisia Europeană și-a asumat explicit obiective de simplificare a reglementărilor pentru IMM-uri.
România are una dintre cele mai complexe poveri de conformare fiscală și contabilă din regiune, raportat la numărul de declarații și raportări pe care o firmă medie trebuie să le depună anual.
Ce urmează?
Măsura este valabilă, deocamdată, doar pentru 2026. Ministerul Finanțelor nu a eliminat definitiv instrumentul, ci a suspendat obligația pentru un an.
Autoritățile urmează să reanalizeze dacă raportarea semestrială mai este necesară în anii următori -ceea ce sugerează că decizia finală depinde de cum va evolua nevoia de date intermediare la nivel de sistem.
