Deși a distrus, practic, stațiunea Băile Herculane, a alungat investitorii și devalizat trei societăți comerciale, Iosif Armaș scapă doar cu perioada de arest preventiv executată și confiscarea unei sume uriașe de bani (5 milioane de euro).

Iosif Armaș a scăpat, prin prescripție, de acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, care ar fi activat pentru devalizarea SC Hercules SA și ruinarea stațiunii Băile Herculane.

Dar documente din dosar vorbesc despre personaje foarte cunoscute ale anilor 1990-2000, care nu au fost niciodată puse sub acuzare: soția unui fost premier, un fost șef al SIPA – serviciul secret al Justiției, un fost senator și ministru la Interne, băiatul unui general, fost șef al Poliției.

Cine l-a ajutat pe Iosif Armaș să pună mâna pe o întreagă stațiune? Indicii aduce profesorul Ilie Cristescu, cel care a fost directorul societății de turism din stațiune până la privatizare, SC Hercules SA.

„Din declarația martorului Cristescu Ilie din data de 24.11.2023 (fila 231-232 vol. 6 instanță) rezultă că își menține declaraţiile date în cursul urmării penale. A fost director aproape 30 de ani la staţiunea Băile Herculane la SC Hercules, inclusiv după Revoluţie. Împreună cu salariații unității, a înfiinţat o asociație cu care a vrut să cumpere 40% din acţionariatul SC Hercules, dar nu a reuşit să cumpere acţiunile pentru că s-a opus FPS-ul şi Ministerul Turismului. Privatizarea SC Hercules a fost frauduloasă pentru că s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare fără să fie şi el înştiinţat, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC Hercules. Argirom a devenit acţionar majoritar în urma unei Adunări Generale, nelegal constituite, în care s-a majorat capitalul social al societăţii, Argirom devenind acţionar cu peste 60%. SC Hercules a fost căpuşată de Argirom, orice aprovizionare a SC Hercules se făcea prin intermediul unei alte societăţi controlate de Argirom şi care punea un adaos comercial de 10%. Toți turiştii puteau achiziţiona bilete la Herculane tot printr-o societate intermediară controlată de ## ####### şi care adăuga 10, 15% adaos comercial. Când Argirom a intrat în acţionariatul ## ######### erau circa 1200 de angajaţi. Nu ştie concret cum au fost înstrăinate activele societăţii Herculane, la nivel local se spunea cu au fost vândute la un preț subevaluat. Cele două acorduri care se discută, că le-ar fi încheiat cu firma lui ##########, ## ## Turism, sunt nişte acte viclene, care nu exprimă realitatea. Când făcea sesizări, pentru a arăta că s-a privatizat fraudulos ## #########, şef la SIMJ/SIPA era generalul ####, care era în consiliul de administraţie al ## ####### iar fiul şefului poliţiei naţionale (generalul ##### ######), era membru în consiliul de administraţie la Argirom şi soţia lui ######## – fostul prim ministru – era tot la Argirom, membru în consiliu de administraţie. La Argirom era în consiliul de administraţie fostul ministru de interne ########. Toată societatea (## ########) era pusă la picioarele lui Argirom. Plăţile se făceau direct către Argirom de către ########. Precizează că cele două acorduri pe care le-a obţinut ##########, cu semnătura sa nu au urmat un circuit al înregistrării în societate şi nici nu au fost folosite cât timp el a condus societate, împotriva societăţii”.

Pentru că nu puteam rămâne cu niște nume neidentificate, l-am contactat pe profesorul Ilie Cristescu, care ne-a confirmat cine sunt persoanele la care fac referire judecătorii în motivarea sentinței: Elena Văcăroiu, soția fostului premier Văcăroiu, care ar fi fost membru în CA la Argirom, de generalul Marian Ureche de la SIPA (serviciul secret din Justiție) iar referirea la fostul ministru de Interne (cel mai probabil în legătură și cu șeful Poliției Române) ar fi Doru Ioan Tărăcilă. Fiul generalului Florin Sandu, Sebastian Sandu ar fi cel indicat.

„Dacă Ureche dădea un telefon… am avut probleme cu avocații, au început să mă întrebe ce caut eu în procese. Am sesizat toți prim-miniștrii României care au confirmat că este în regulă ce face ăsta!”

ne-a confirmat numele și ne-a declarat Ilie Cristescu.

Avantajarea lui Iosif Armaș, problemă de siguranță națională

Cel mai probabil, generalul Ureche a fost și legătura lui Iosif Armaș cu Valentin Costea, șeful Rezervelor Statului, susțin surse avizate.

În perioada martie 2008- 2015, Iosif Armas – considerat liderul grupului, Verbințchi Valeriu, Ciortan Ilie, precum și Borza (Mihu) Monica Angela, în mod coordonat, au desfășurat activități care au avut ca scop scoaterea principalelor active din patrimoniul SC Hercules SA, unde SC Argirom Internațional SA deținea pachetul majoritar de actiuni, spun procurorii.

SC HERCULES SA Băile Herculane este societatea care a deținut până în anul 2001 circa 50 de imobile în stațiune,  „care reprezintă cele mai importante hoteluri, restaurante, ștranduri termale”.

De asemenea, SC HERCULES SA Băile Herculane deținea licență de exploatare a apelor termale, fiind singurul furnizor pentru celelalte hoteluri și pensiuni funcționale din stațiune. 

”Până în anul 2001, când a avut loc privatizarea SC HERCULES SA Băile Herculane, majoritatea hotelurilor erau deja consacrate, având clienți fideli, afacerea fiind una prosperă”,

au reținut procurorii DIICOT în dosar.

Filip Răiescu, director al societăţii, era persoana de execuţie şi de încredere a lui Iosif Armaş, ca şi Gavril Adamescu. Lor li s-a adăugat, pentru o scurtă dar decisivă perioadă, Ilie Iova, care a activat în grup doar câteva luni, după care a demisionat şi a fost ales viceprimar la Caransebeş.

Ulterior, acesta va ajunge chiar vicepreședinte cu atribuții de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, după condamnarea lui Sorin Frunzăverde.

Grupul avea sprijinul unor funcționari din instituții de siguranță ale statului român.

Privatizare cu banii statului. Ce spun procurorii

Privatizarea SC HERCULES SA Băile Herculane a avut loc la data de 28 august 2001 când a fost cumpărat pachetul majoritar de 40,92 % de către SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA – societatea cotrolată de Iosif Armaș, cu 68 % acțiuni.

„Apreciem că, încă de la acea dată,  Armaș Iosif a încercat să obțină achiziționarea SC HERCULES SA Băile Herculane prin manevre dolosive, existând suspiciunea rezonabilă că parte din banii cu care s-a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni provin din afaceri cu statul. Respectiv, Armaș Iosif, în calitate de acționar majoritar al SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, a negociat în luna iulie 2001, cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, o formă de împrumut, concretizat în acordarea cantității de 5,5 milioane kg zahăr cristal, ce constituie stoc de rezervă de stat, către SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, cu drept de vânzare, dar și cu obligația acesteia din urmă de a reconstitui stocul pe cheltuiala sa, în termen de 180 de  zile”,

arată judecătorii Curții de Apel Timișoara, în motivarea sentinței pe fond.

În luna august 2001, s-ar fi plătit din banii astfel obținuți prima tranșă pentru cumpărarea SC HERCULES SA Băile Herculane.

La finele celor 180 de zile, Iosif Armaș în calitate de acționar majoritar al SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, a încheiat un contract cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, pentru constituirea unui depozit la SC ZAHĂRUL SA Călărași (firmă controlată tot de Armaș Iosif), pentru depozitarea cantității de 5,5 milioane kg zahăr cristal, ce constituie stoc de rezervă de stat, astfel că acesta nu s-a mai regrupat în depozitele administrației statului.

 „Ulterior, stocul a fost mărit, ajungându-se, în urma unor acte adiționale, ca SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA să dețină în custodie – în 2006 – cantitatea de 11,6 milioane kg zahăr cristal (depozitat, probabil, la SC ZAHĂR SA Călărași). De la această dată și până în prezent, Armaș Iosif nu a mai realizat regruparea zahărului lăsat în custodie de ANRSPS în cantitate certă de 9,9 milioane kg, producând un prejudiciu cert ANRSPS în cuantum de 43,3 milioane lei (8,5 milioane euro). Pe toată perioada (2006 – până la zi), Armaș nu a fost obligat să facă dovada existenței în depozit a cantității de zahăr”. În consecință, omul de afaceri ar fi folosit banii din vânzarea zahărului după bunul său plac.

Pentru aceste afaceri, Armaș avea nevoie de sprijin, care a venit chiar de la nivelul cel mai înalt al Rezervelor Statului: Valentin Costea, președintele ANRSPS UT 350. Chiar dacă nu a sprijinit cu bani, ci cu influență, rețin magistrații.

„În perioada 2008-2016, a sprijinit grupul infracțional organizat coordonat de Armaș Iosif, prin aceea că a racolat-o și a determinat-o pe Savu Mariana – juristă a ANRSPS UT 350 – să sprijine grupul infracțional”.

Prin sentința dată de instanța de fond „ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, încetează procesul penal împotriva inculpatei Samson (fostă Savu) Mariana-Valentina, pentru săvârşirea infracţiunii de divulgarea informatilor secret de serviciu sau nepublice”.

În ceea ce îl privește pe Valentin Costea, instanța a hotărât că acesta trebuie să plătească suma de aproape 13 milioane de lei (2,55 milioane euro). Dar acesta a scăpat, pe rând, de acuzațiile penale: complicitate la înșelăciune în formă continuată, instigare la infractiunea de divulgarea informațiilor secret de serviciu sau nepublice.

CUM ȘI CĂTRE CINE AU FOST ÎNSTRĂINATE HOTELURILE

Statul Român confiscă principalele hoteluri și clădiri istorice din localitate

Tot prin sentința de fond, care nu este definitivă, Curtea de Apel Timișoara a decis recent confiscarea mai multor clădiri în interesul Statului Român: