Dacă pentru sporturi sau arte sistemul cursurilor este reglementat, în domeniul modelingului, regulile sunt adaptate constant, uneori, cu niște consecințe tragice.

Cazurile investigate în ultimii ani au arătat că organizațiile acuzate de sclavie, trafic de persoane, sau proxenetism aveau legături cu primării, consilii județene sau politicieni. Cel mai cunoscut caz este cel al organizației “Kasta Morrely”, condusă de Morel Bolea. Acesta a reușit să funcționeze în colaborare cu autoritățile până la primele acuzații. Bolea susținea organizația prin contracte cu statul și finanțare din fonduri europene.

Dorința tinerilor adolescenți de a activa în acest domeniu nu dispare și soluția ar fi stabilirea unor norme pentru aceste activități. Prin natura evenimentelor la care modele minore defilează, prezintă, sau sunt hostess, unele interacțiuni nu pot fi evitate. Care ar trebui în acest caz să fie regulile și semnalele de alarmă atât pentru angajator cât și pentru părinți și copii?

Prima regulă: un mediu controlat

Cotidianul.ro a discutat cu Laura Cosoi, actriță și model încă de la începuturile primelor cursuri de modeling în România. Deși nu existau reguli scrise, prima agenție a venit ca o consecință a unei cariere în educație și cursuri pentru copii, cea a mamei sale Ligia Cosoi.

“Când vorbesc despre acest domeniu, mă raportez la experiența mamei mele, Ligia Cosoi, profesor universitar de mișcare scenică și o voce formativă pentru generații de tineri care i-au fost aproape.

La începutul anilor ’90, într-un context lipsit de infrastructură și repere, ea a fost printre pionierii din Moldova în gimnastică aerobică, dans sportiv și inițierea unei școli de modeling și bune maniere. Demersul ei a fost construit pe educație, disciplină și responsabilitate.

Din perspectiva mea, am fost privilegiată să cresc și să lucrez în medii controlate. Modelingul, dansul și bunele maniere le-am studiat în cadrul agenției mamei mele, Academia Show.”, spune Laura Cosoi.

Primele programe dedicate minorilor care voiau să facă modeling în România 

“În anii ’90 nu exista o industrie a modelingului. Programele aveau un caracter educativ și formativ. Accentul era pus pe feminitate, postură, mișcare, expresivitate și comportament social, nu pe expunere sau imagine.”

Atracția pentru domeniu a venit și cu mult amatorism și impostură. Faptul că se pot câștiga sume generoase a stimulat o schimbare a profilului cursurilor de modeling. Au început selecțiile „pe stradă”, criterii adaptate și afaceri în toată regula pe spinarea tinerilor care își doreau să ajungă pe podium. Un semnal de alarmă care poate atrage atenția și astăzi, ca și cursurile care sunt extrem de costisitoare.

Ligia Cosoi declara într-un interviu în 2001 cum a evitat această capcană prin a desfășura activitatea sub cupola unui ONG.

„Faptul ca eu trebuie să am la fiecare sfârșit de an «bilant 0» nu mă deranjează. Oricum, ceea ce câștig în calitate de salariat, îmi asigura un trai mulțumitor. Procentul de 20-30% pe care-l percep din contractele de impresariat, samplingurile, prezentările sau ședințele foto pentru care sunt solicitate fetele mele aduc sume de bani pe care trebuie sa le reinvestesc. Asta înseamnă aparate de întreținere a formei fizice performante, pregatire cu profesori consacrați în mișcare scenică și dans, fotografii pentru portofolii de prezentare a modelelor. Cred că toată lumea știe cât sunt de scumpi fotografii profesionisti în acest domeniu. Satisfacția mea cea mai mare este ca am contribuit direct la lansarea cu succes a modellingului”, spunea fondatoarea academiei.

Palatul Copiilor, un punct de pornire

Ideea de a urma un curs, chiar și de modeling, ar trebui să vină ca urmare a unei pasiuni. Laura Cosoi spune că participarea la prezentări sau ședințe foto nu era decât o parte a activităților extrașcolare. De altfel, și mama sa preda și la Palatul Copiilor, ceea ce a prezentat din primul moment un element de încredere pentru părinții tinerelor modele.

“Palatul Copiilor era unul dintre puținele spații organizate accesibile copiilor (fără cost). Oferă structură, program și îndrumare. Acolo, se formau disciplina, răbdarea și respectul pentru muncă. Așa am început și eu dansul sportiv, dar și cursurile de pian.”

Cum a apărut inițiativa academiei conduse de mama ta? Care era ideea fondatoare? Cum era împărțită responsabilitatea?

“Inițiativa a apărut din nevoia de a crea un cadru educativ coerent pentru copii talentați. Ideea fondatoare a fost clară: formarea prin mișcare, disciplină și bune maniere, într-un mediu sigur și controlat. Am fost, înca de mică, obișnuită să trăiesc într-un mediu artistic!

Definitorie era relația directă cu părinții și asumarea responsabilității personale. În lipsa tehnologiei și a unor structuri formale, regulile clare și rigoarea educatorului erau esențiale. Îmi amintesc cu drag de taberele organizate sau cantonamentele care ne ofereau, înainte de toate, reziliență.”

Reputația coordonatorului dar și implicarea părinților este esențială. În cazurile mediatizate, s-a pus accent pe faptul că organizațiile se prezentau a fi susținătoare a copiilor din medii vulnerabile care, apoi, deveneau victime. Este ușor de intuit că un curs de modeling nu este cea mai eficientă metodă pentru a sprijini un copil din medii defavorizate și instituțiile care încheie contracte cu astfel de agenții ar fi trebuit să sesizeze paradoxul intențiilor umanitare.

Cursuri de modeling, monitorizate de părinți

“Cursurile erau organizate practic și disciplinat. Includeau gimnastică, aerobică, dans, mers scenic și reguli de comportament. Structura era adaptată resurselor limitate, dar obiectivele erau precise, participarea la competiții, festivaluri, concursuri…scopul nu era sa fii celebru, nu exista aceasta notiune, ci sa fii un artist !

În anii ’90, vorbim despre o etapă de început. Activitățile aveau un caracter educativ și experimental. Accentul era pus pe formare, nu pe piață sau vizibilitate, ceea ce este complet diferit de ce se intampla acum!

Etica personală și disciplina erau principalele garanții ale siguranței. Știu că existau contracte și mama era foarte atentă sa fie totul cât se poate de transparent și mai ales legal. Implicarea părinților era esențială!”, a concluzionat Laura Cosoi.

Pentru academii sau agenții care lucrează cu minori faptul că acestea pot funcționa în anumite medii ar putea fi reglementat. Unele aleg să respecte legea când vine vorba despre contactul cu adulți, deplasări în străinătate, evenimente, petreceri private, altele au devenit o “sperietoare” pentru tinerii care își doresc să ajungă pe scenă și datorită aspectului plăcut. Soluția nu este denigrarea industriei însă ci reglementarea ei la toate nivelurile.