România trăiește, de ani buni, într-un echilibru delicat între cei care au plecat în afară și cei care rămân aici. O generație pleacă pentru un salariu mai bun, pentru o carieră sau pentru șansa la un alt început. O alta rămâne acasă cu grija casei, a copiilor, a părinților, a lucrurilor care trebuie să funcționeze zi de zi. Între cele două lumi circulă bani, telefoane și speranțe. 

De multe ori, însă, nu circulă și protecția care ține familiile pe linia de plutire când apare un necaz. Banii trimiși acasă plătesc facturi, meditații, reparații, rate. Dar un incendiu într-un apartament, o operație neprevăzută după un accident sau o daună serioasă la instalația de apă pot înghiți într-o săptămână economiile strânse într-un an. Aici se joacă diferența dintre grija de fiecare lună și liniștea pe termen lung: într-un plan minim de protecție pentru sănătate, locuință și educația copiilor, pe care românii din diaspora îl pot activa online, din câteva clickuri, pentru cei rămași în țară.

În multe țări unde s-au stabilit comunități mari de români, asigurările sunt o normalitate. Contracte pentru sănătate, locuință, mașină, viață, toate se semnează și se administrează simplu, digital. Paradoxul începe când privim spre „acasă”: exact acolo unde rămân părinții, bunicii sau copiii și unde protecția lipsește cel mai des. Aproape 7 din 10 români din diaspora nu au niciun fel de asigurare în România, deși peste 70% dintre ei dețin polițe active în țările unde s-au stabilit, conform unui sondaj realizat de Allianz-Țiriac. Nu pentru că nevoia ar fi mai mică, ci pentru că obiceiul de a avea grijă „și de cei de acasă” nu s-a format încă sau pare prea complicat de la distanță. De fapt, nu este. 

Există polițe de asigurări din România, pe care le poți cumpăra și administra integral online, care acoperă tocmai situațiile care dor cel mai tare când te prind nepregătit, cum sunt My Home (asigurare de locuință care o completează pe cea obligatorie și acoperă evenimente frecvente precum incendiu, daune de apă, furt, vandalism, avarii accidentale, plus asistență la domiciliu și răspundere civilă față de terți) și My Protect (o asigurare de viață pentru situații neprevăzute, accidente cu invaliditate permanentă sau intervenții chirurgicale cu spitalizare). Pentru familiile separate de distanță, combinația asta înseamnă, foarte concret, continuitate: copiii nu întrerup școala după un accident, părinții nu rămân singuri cu o daună mare în casă, bunicii nu amână reparațiile din lipsă de bani.

De reținut că o poliță de asigurare, fie ea de locuință sau de viață, se încheie întotdeauna pe numele proprietarului locuinței sau persoanei care își asigură viața. Cei aflați în străinătate pot încheia aceste asigurări pentru locuința pe care o dețin în țară, iar în același timp îi pot sprijini pe cei din familie rămași în România să încheie o asigurare, prin informare și inclusiv sprijin cu costul asigurării.

Marcel, 22 de ani, student. Mama lucrează ca îngrijitoare în Italia și vine acasă o dată pe an, de Crăciun

Fotografie de Antoine Pouligny via Unsplash

Marcel locuiește într-o garsonieră închiriată din Cluj-Napoca. Mama îi virează lunar bani ca să-l mai ajute la chirie și cheltuieli, iar el face naveta între cursuri, job part-time și sesiunile grele. Într-o seară, a căzut cu bicicleta electrică pe drumul spre casă. Diagnosticul a fost o fractură care cere operație și spitalizare câteva zile, dar și-ar dori o operație la privat care i-ar garanta o recuperare mai rapidă pentru stilul lui de viață extrem de activ. Chiria curge, examenele se amână, iar mama e la 1.500 de kilometri distanță, într-o familie pe care o îngrijește la rândul ei.

O poliță My Protect emisă în România, pe numele lui Marcel, ar plăti sumele fixe asigurate pentru operație cu spitalizare (de exemplu 4.000 sau 10.000 de lei, în funcție de pachet), care acoperă imediat costuri medicale, recuperare sau chiar chiria din lunile în care nu poate munci part-time. 

Dacă accidentul lasă urmări permanente, componenta de invaliditate permanentă (40.000 sau 250.000 de lei, conform pachetului ales) pune un tampon financiar acolo unde altfel s-ar aduna datorii. 

Pentru educația lui, asta înseamnă continuitate: nu suspendă facultatea, nu renunță la cămin sau la chirie, nu devine o povară pentru bunica, singura rudă rămasă în țară care-l mai poate ajuta. 

Observația cheie la Marcel e despre timpi și priorități. Când ești student, fiecare săptămână pierdută contează. O poliță de viață pentru situații neprevăzute nu e „un moft de adult”; e exact instrumentul care ține pe picioare un plan de studii și o viață la început de drum, când o singură fractură te poate scoate din ritm luni întregi. Pentru mama lui, care lucrează în străinătate, a susține achiziția unei astfel de polițe online care să-i protejeze fiul rămas în țară înseamnă, practic, să fie cu adevărat aproape, nu doar prin transferul lunar de bani.

În cazul mamelor sau părinților care lucrează în străinătate, asigurarea de viață pentru o persoană din România se încheie pe numele acesteia din urmă. Ce pot face părinții plecați este să se informeze, să recomande și să contribuie financiar la plata primei, astfel încât copilul sau tânărul din țară să aibă propria poliță activă.

Doamna Geta, 65 de ani. Fiul ei locuiește la Frankfurt, are familie acolo; ea a rămas singură într-un apartament vechi

Foto de Marek Piwnicki via Unsplash

În blocul doamnei Geta, țevile au aproape vârsta ei. Un vecin de deasupra și-a schimbat recent mașina de spălat. La două săptămâni după aceea, un furtun a cedat și apa s-a dus, ca întotdeauna, în jos, după cum o duce gravitația. Tavanul din sufrageria doamnei Geta s-a pătat, parchetul s-a umflat, iar lumina la două prize a făcut scurt. Fiul ei, plecat de ani buni în Germania, ar face orice să fie la ea acasă în două ore, s-o ajute. Nu poate. Dar poate face ceva mai util: să se asigure, din timp, că mama lui are deja o poliță care transformă un necaz ieftin în timp și simplu în reparații.

My Home completează asigurarea obligatorie tocmai pentru situații ca asta. Daunele provocate de apă sau scurtcircuit, vandalismul, furturile mărunte din scările cu interfoane șubrezite, bunurile casabile, toate sunt acoperiri din pachetele Extra și Max. În plus, cu asistență la domiciliu, programările se fac rapid, iar doamna Geta nu mai stă la cozi cu devize și facturi: specialiștii vin, repară, iar costurile acoperite de poliță nu o destabilizează. Iar dacă, în urma unui eveniment acoperit, apartamentul devine temporar nelocuibil, costurile de cazare la hotel pe o perioadă limitată sunt, la rândul lor, incluse, un detaliu care, la 65 de ani, înseamnă demnitate și siguranță.

Mai e ceva important la vârsta asta: relațiile de vecinătate. O poliță care include răspunderea civilă acoperă și pagubele pe care, fără să vrei, le poți produce altora: o inundație plecată din baia ta, o grindă de glastră răsturnată pe mașina de jos, un scurt care afectează tabloul comun. Sunt exact situațiile care strică prietenii de o viață. Cu o acoperire corectă, devin incidente rezolvate civilizat. Fiul de la Frankfurt nu poate schimba țevile blocului din telefon, dar poate administra polița mamei din platforma Contul Meu: vede scadențe, plătește online, încarcă documente, urmărește statusul dosarelor. În locul promisiunii „vin la vară și rezolvăm”, are, în sfârșit, confirmarea „am rezolvat”.

E important de reținut că în cazul doamnei Geta, pentru că este proprietara apartamentului, asigurarea trebuie încheiată pe numele ei. Fiul din Germania o poate ajuta în tot procesul, de la informare până la banii de care e nevoie pentru plata online a primei, însă titulara poliței va fi mereu persoana care deține locuința. În felul acesta, protecția este corect configurată juridic și activată exact acolo unde trebuie.

Dincolo de aceste situații, sunt mii de alte povești similare între cei 5,7 milioane de cetățeni români care locuiesc în afara țării: frați care cresc copiii pe rând și lucrează pe proiecte în afară, bunici care se ocupă de teme și de drumurile la medic, părinți între două joburi care trăiesc în fiecare zi cu grija „să nu se întâmple ceva”. Dacă ne uităm lucid, vedem același tipar în multe familii: ne descurcăm cu problemele la zi, dar nu avem răspuns bun dacă apare o cheltuială mare neașteptată. 

Există o confuzie frecventă: „dacă trimit bani regulat, e suficient”. Nu e. Transferurile lunare sunt vitale pentru cheltuieli curente, dar nu țin loc de protecție când vine vorba de evenimente cu impact mare. O țeavă spartă poate însemna mii de lei în două zile. O operație cu spitalizare poate dubla bugetul unei luni. Un scurtcircuit urmat de incendiu la tabloul electric poate scoate din casă un pensionar pentru o perioadă în care cazarea costă mai mult decât pensia. Toate acestea sunt exact tipurile de riscuri pe care o asigurare bună le poate transforma din lovituri destabilizatoare în incidente gestionabile.

Poți privi protecția ca pe o investiție în continuitatea vieții normale a familiei. La Marcel, continuitatea înseamnă să nu oprească studiile. La doamna Geta, să nu rupă relațiile din bloc și să nu-și amâne la nesfârșit reparațiile. În ambele cazuri, „a fi aproape de la distanță” se traduce, practic, prin două polițe cumpărate și administrate online, care intră în acțiune exact când e mai greu.

Grija adevărată are și partea ei invizibilă. Nu se vede în pozele de Crăciun și nici în conversațiile de seară pe video. Se vede, mai târziu, în lucrurile care nu se prăbușesc când ar fi avut toate motivele s-o facă. În felul ăsta, părinții, bunicii și copiii care rămân aici nu mai sunt „generațiile lăsate în urmă”. Sunt generațiile pentru care cineva a avut grijă să existe un „mai departe” stabil, previzibil și, mai ales, posibil.

Articol susținut de Allianz-Țiriac