„Aveam nouă ani, cred, când am ascultat împreună cu tatăl meu Lakmé pe un disc cu marele bas rus Șaliapin, care a cântat Nilakantha și înainte și după revoluția din octombrie (îmi închipui că subiectul nu crease probleme nici țariștilor nici comuniștilor). Se pare că opera a fost în repertoriu și la București în anii ’50, într-o perioadă de dură cenzură stalinistă, cu libretul tradus în limba română, >, deși, când ritmurile sunt rapide, nu se înțeleg cuvintele în nicio limbă. Conform ideologiei comuniste, indienii reprezentau proletariatul asuprit, iar colonialiștii britanici – clasa burghezo-moșierească dușmană.
Lakmé a absentat de pe scena Operei Naționale timp de mai mult de o jumătate de secol. E adevărat că se cânta rar în lume, în primul rând deoarece nu sunt ușor de găsit soprane și tenori care să îndeplinească cerințele unei partituri vocale extrem de complexe.
Azi, când ideologia post-comunistă revine la modă în toate artele, muzica splendidă a operei, povestea simplă, frumoasă, cu sfârșit tragic, cucerește inimile, și nu conceptele, de orice natură ar fi. Spectacolul nostru se axează pe idila de dragoste dintre două ființe din culturi diferite în timp de război. E absolut firesc să asemănam contextul operei cu momentul pe care îl trăim în lumea de azi, în care diferite credințe religioase se întretaie cu lupte pentru putere și în care dragostea este anihilată.
Lakmé este nu doar o tânără care descoperă viața îndrăgostindu-se, ci și o ființă care crede în puterea speranței și a iertării într-o lume a violenței.
Sacrificiul ei final are o valoare care depășește gestul individual al iubitei care refuză viața fără iubitul ei. El vine dintr-o civilizație străină și învăluită în mister, care ne amintește universalitatea credinței, speranței și a dragostei.” – Andrei Șerban
Regizorul Andrei Șerban extinde semnificația operei „Lakmé”, plasând-o în galeria marilor iubiri imposibile, alături de capodopere precum „Romeo și Julieta”, „Aida” sau „Madama Butterfly”. Din această perspectivă, povestea din India colonială devine o parabolă universală despre modul în care granițele politice și fanatismul distrug destine umane. Cheia de boltă în descifrarea acestei tragedii rămâne însă muzica, în special celebrele „Duetul florilor” și „Aria clopoțelului” funcționând ca un teritoriu al reconcilierii absolute.
Regizor asociat Daniela Dima, coregrafia Valentin Stoica, lighting designer Costi Baciu, asistent regie Paula Stoica, asistent dirijor Mircea Pădurariu, dirijori Cor Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser. Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București.
Distribuția: Lakmé – Mădălina Barbu, Monica Luca; Gerald – Bogdan Mihai, Alexandru Badea (invitat); Nilakantha – Leonard Bernard; Frederic – Alexandru Constantin, Adrian Mărcan; Mallika – Mihaela Ișpan, Martiniana Antonie (invitată); Ellen – Daniela Cârstea, Cristina Eremia; Hadji – Liviu Indricău, Andrei Lazăr; Mistress Bentson – Sorana Negrea, Sidonia Nica; Rose – Stanca Maria Manoleanu, Anna Stănescu (invitată); Dublul lui Lakmé – Maria Gogonea; Surorile lui Lakmé – Andrada Corlat, Serin Jemaa, Alexandra Sârbei, Alexandra Stroe.
În repertoriul Operei Naționale București, Andrei Șerban semnează regia spectacolelor „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart și „Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti.
Bilete pe http://tickets.operanb.ro/ și de la Casa de Bilete a Operei Naționale București.
Parteneri: Market Aroma, Yokko The Fashion Store, Pop Cola, Phoenixmedia, Euromedia, Cocor, Băneasa Shopping City, Cineplex, Imperia Club, Casa Espana, Sansha
Partener cultural de mobilitate: Suzuki
Parteneri media: Digi24, Antena 3, România TV, TVR Cultural, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio România Actualități, RFI România, Romantic FM, Radio Itsy Bitsy, Zile și Nopți, Agerpres, Spot Media, Ziarul Metropolis, News București, Q Magazine, Marea Dragoste, Leviathan, Ordinea Zilei, București Business, Reușita.ro, 9am.ro, Kudika, Garbo, Romania Journal, Grupul de Presă SEMNAL, Nine O’Clock, A7 TV, Ziarul Puterea, Mediatrust
Citește pe Antena3.ro
