”Când America prosperă, întreaga lume prosperă”. ”SUA sunt motorul economic al planetei”. ”SUA sunt o putere mai mare decât mulți cred”. Aceste afirmații făcute de președintele Donald Trump la Davos au fost verificate de o mulțime de ”arbitri ai adevărului”. Mai niciuna nu a trecut testul. Însă ele transmit un mesaj: Statele Unite nu renunță la hegemonie – nici în Europa, nici în alte părți ale lumii.

Acțiuni chirurgicale, în locul cruciadelor pentru democrație

Aparența retragerii Statelor Unite în propria emisferă și abandonarea aliaților este dată de strategia pe care o aplică administrație Trump pentru menținerea hegemoniei. SUA au renunțat la aventuri militare de amploare în Orientul Mijlociu, așa cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. În acest interval, China a găsit spațiu de manevră și și-a extins influența asupra unor noduri comerciale critice în Asia de Sud, în Africa, în America Latină. Și a început să trimită spărgătoare de gheață și misiuni științifice pentru a testa viabilitatea unui Drum al Mătăsii Polar.

Strategia s-a schimbat. Administrația Trump nu mai recurge la justificarea promovării democrației pentru a urmări obiective hegemonice. Nu mai privilegiază varianta operațiunilor militare d amploare. Capturarea președintelui Venezuelei nu a făcut parte dintr-o schimbare de regim costisitoare economic și militar. A fost o îmblânzire de regim, atât cât să priveze China de petrolul venezuelean și de capul de pod strategic stabilit în emisfera americană.

Dominație strategică

Schimbarea de regim din Iran s-a oprit la nivelul revoltelor. Chiar și așa, mesajul este că Statele Unite urmăresc să pună sub semnul întrebării angajamentele de securitate ale Chinei și Rusiei față de aliații lor. Totul cu costuri cât mai reduse la nivel militar și financiar. Slăbirea încrederii în Rusia și China printre aliații actuali și potențiali reduce marja de manevră a acestor competitori ai Americii.

Administrația Trump a profitat de concentrarea Rusiei pe războiul din Ucraina și a reușit să extragă de facto Armenia din Tratatul de Securitate Colectiva dominat de Rusia. A reușit si să-și extindă influența în Caucazul de Sud prin intermedierea un acord de pace (încă neratificat) între Armenia și Azerbaidjan. A fost o acțiune diplomatică, în vreme ce pe teren se afla o misiune rusă de menținere a păcii, în baza unui armistițiu semnat la Moscova la final de 2020, dar de pe urma căruia Rusia nu a avut de câștigat.

Taiwanul nu este abandonat de Statele Unite. Strategia Națională de Securitate spune limpede: Statele Unite „vor construi o forță militară capabilă să împiedice orice act de agresiune oriunde în Primul Lanț de Insule”, în timp ce „își vor consolida capacitatea proprie și pe cea a aliaților de a bloca orice tentativă de a cuceri Taiwanul sau de a crea un echilibru de forțe atât de defavorabil încât apărarea insulei să devină imposibilă”.

De ce Trump nu are încredere în aliați?

Dorința de a anexa Groenlanda face parte din aceeași strategie. Dacă aliații europeni nu vor cădea de acord asupra unui plan de pace ruso-american în Ucraina, războiul de aici se poate metastaza, apropiind Rusia de ultimul resort – arma nucleară. Este unul din motivele pentru SUA au nevoie de noi puncte de observare a navelor care intră în Atlantic. Criticii președintelui Trump arată că SUA au deja o bază militară in Groenlanda, au avut mult mai multe, le pot reface – totul cu acordul aliaților danezi. Însă aceasta ar însemna că SUA vor dezvolta aceste baze în prezența aliaților și nu se mai pot baza pe secretul lor.

Aliații lui Trump devin partenerii Chinei

De ce ar vrea SUA să acționeze în secret? Pentru că administrația Trump nu are încredere în aliații săi. Mulți dinte ei i-au demonstrat că are dreptate chiar la Davos. În campania electorală din 2025, premierul canadian Mark Carney declara: ”Cea mai mare amenințare la nivelul securității este China”. În ianuarie 2026, același Carney se deplasează la Beijing, semnează un acord de reducere masivă a taxelor pentru mașinile electrice din China și pentru produsele agricole din Canada și spune: ”Parteneriatul nostru cu China ne poziționează foarte favorabil pentru noua ordine mondială”.

La Davos, președintele Frantei a spus: ”China este bine venită. Lucrul de care avem nevoie este mai multe investiții chineze in Europa”. Emmanuel Macron a făcut o vizită de stat în China în decembrie 2025 și a semnat acolo 12 acorduri de cooperare bilaterală, inclusiv în energia nucleara. Premierul Marii Britanii, Keir Starmer, va întreprinde o vizită oficială în China, săptămâna viitoare. Beijingul construiește o noua ambasadă chiar în cartierul financiar al Londrei. Pelerinajul european la Beijing va fi continuat de cancelarul Germaniei, după cum a anunțat premierul Chinei după întâlnirea cu Friedrich Merz, la summitul G20 din luna noiembrie 2025.

Aliații lui Trump manipulează revoluțiile politice

Nu sunt singurele motive pentru care administrația Trump nu are încredere în marile puteri europene. La Davos, Donald Trump a declarat că SUA vor urma condamnări pentru ceea ce s-a întâmplat la alegerile din 2020. Într-un articol publicat de Pippa Malmgren, fost asistent special al președintelui George W. Bush, membră a Council on Foreign Relations, se arată că Donald Trump este preocupat de manipularea ”revoluțiilor politice” nu numai in SUA, ci și in Europa. Un exemplu sunt alegerile prezidențiale din 2024 din România, cand candidatul populist a fost îndepărtat. Și aceasta este una dintre căile de menținere a hegemoniei SUA cu costuri scăzute și profituri cât mai mari la nivel economic și strategic.

Groenlanda, obiectul actualei dispute cu aliații, nu este doar în atenția SUA, a Rusiei și Chinei. Și economiile mijlocii își manifestă interesul pentru Arctica și organizează misiuni științifice: Coreea de Sud, Japonia, Emiratele Arabe Unite, Turcia. Li se vor adăuga tot mai multe state. Statele Unite vor să aibă garanția că ceea ce se întâmplă în Groenlanda nu va putea fi studiat de aceste state. În viziunea SUA, suveranitatea daneză asupra insulei nu poate garanta acest lucru. În 2025, la Conferința de Securitate de la Munchen, vicepreședintele JD Vance s-a arăta îngrijorat că, peste 15 ani, guvernele unor stat europene ar putea fi conduse de islamiști. Vance putea spune la fel de bine ”politicieni care nu împărtășesc deloc viziunea conservatoare din SUA”.

Strategia Trump: reguli încălcate, costuri reduse, beneficii maxime

Pentru prima dată după Războiul Rece, America are un competitor de aceeași categorie. America are și datorii uriașe și are nevoie de restructurarea lor. Are nevoie și de investiții pentru a-și menține hegemonia. Si are nevoie de o strategie care să ducă la acest obiectiv cu costuri cât mai mici. Administrația Trump urmează o astfel de strategie aplicând, de data aceasta fără perdea, metode folosite și de alte guverne ale SUA și ale altor mari puteri: încălcarea unor norme de drept internațional și coerciție asupra aliaților reticenți.