După eșecul de proporții pe care Guvernul condus de Ilie Bolojan l-a repurtat, la începutul acestei săptămâni, când CCR a declarat neconstituțională legea privind pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, USR și PNL se gândesc să organizeze un referendum pentru revizuirea Constituției.
În opinia celor care doresc acest demers, doar așa Curtea Constituțională nu ar mai putea bloca un nou proiect de lege care să vizeze aceleași pensii. Constituția României însă prevede, la capitolul „Limitele Revizuirii” că prevederile care vizează independența justiției nu pot face obiectul revizuirii. În mai multe decizii, Curtea Constituțională a stabilit că independența justiției are legătură directă cu pensiile de serviciu ale magistraților și că „principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității lor financiare”. Astfel, este imposibilă revizuirea Constituției din acest punct de vedere. De altfel, CCR s-a pronunțat doar pe formă, respingând această lege, pe motiv că Guvernul nu a așteptat avizul de la CSM. Aviz care a fost cerut pe o altă formă a proiectului de lege decât cea care a făcut obiectul angajării răspunderii Executivului în fața Parlamentului.
Surse politice arată că, la nivel guvernamental, se discută zilele acestea cu privire la inițierea unei legi de revizuire a Constituției și de organizare a unui referendum național în acest sens, după decizia de luni a Curții Constituționale, prin care legea privind pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, pentru care Guvernul condus de Ilie Bolojan și-a angajat, la data de 1 septembrie 2025, răspunderea în fața Parlamentului, a fost declarată neconstituțională.
Ideea aparține celor de la USR care, prin vocea președintelui formațiunii, Dominic Fritz, a scris pe contul său de socializare că „dacă legea este respinsă (și) pe fond, adică dacă nu este constituțional să desființăm pensiile speciale, atunci USR va propune organizarea unui referendum pentru modificarea Constituției”. Mesajul a fost preluat și distribuit pe grupurile sociale de către toți comunicatorii formațiunii progresiste.
Însă teza a fost îmbrățișată și de liderul PNL, Ciprian Ciucu, posibil viitor candidat al liberalilor la Primăria Capitalei, care a scris, pe contul său de socializare, că „Curtea Constituțională a dat o decizie juridică, nu una dorită de cetățeni” și că „eu personal sunt de acord cu ideea că acest blocaj ar putea fi depășit printr-o lege care să aibă la bază un referendum prin care cetățenii să exprime clar dacă vor sau nu vor echitate socială și eliminarea privilegiilor. Și cred că ar fi oportun ca acest referendum să fie organizat odată cu alegerile parțiale de anul acesta (vor fi alegeri inclusiv în București)”.
Citește pe Antena3.ro
Piedica de netrecut, articolul 152 alineat 1 din Constituție
Ei bine, pe lângă faptul că o parte a reprezentanților Coaliției de guvernare sunt încurcați de Curtea Constituțională și, implicit, de către prevederile Constituției pentru implementarea „reformei” pensiilor de serviciu ale judecătorilor, un capitol care nu poate fi schimbat din Legea Fundamentală va face, practic, imposibilă revizuirea Constituției în acest caz.
Nici USR, nici Ciprian Ciucu, reprezentanții Coaliției care marșează pe acest referendum, dar nici restul factorilor de decizie care ar putea avea în vedere un astfel de obiectiv, nu vor putea înlătura efectele articolului 152 din Constituția României, care reglementează limitele revizuirii Constituției. Conform acestui articol, „dispozițiile prezentei Constituții privind (…) independența justiției (…) nu pot face obiectul revizuirii”. Mai mult, „de asemenea, nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora”.
Legătura directă dintre independența justiției și pensiile de serviciu, tranșată de CCR definitiv
„Independența justiției” este o sintagmă pentru care, în numeroase decizii anterioare pronunțate de Curtea Constituțională, toate încercările de „reformare” a pensiilor de serviciu ale judecătorilor și procurorilor nu au trecut niciodată de controlul de constituționalitate.
Spre exemplu, în Decizia Curții Constituționale nr. 873 din data de 25 iunie 20210, se menționează că „independența justiției include securitatea financiară a magistraților, care presupune și asigurarea unei garanții sociale, cum este pensia de serviciu”. În același document, Curtea Constituțională a mai stabilit că „principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora”.
Nu în ultimul rând, decizia citată prevede că „dispozițiile legale care elimină pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale în raport cu principiul independenței justiției”.
O altă decizie a CCR, cu numărul 501 din 30 iunie 2015, stabilește că „instituirea pensiei de serviciu pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistrații”.
Mai mult, în Decizia Curții Constituționale nr. 156 din 6 mai 2020, la paragraful 111, scrie că „legiferarea cu încălcarea deciziilor Curții Constituționale este incompatibilă cu statul de drept, consacrat de prevederile articolului 1 alineat 3 din Constituție”.
Ce articole fundamentale ar trebui modificate, dacă ar trece referendumul „fantomă”
Pentru a înțelege mai exact care ar fi consecințele organizării unui referendum pentru revizuirea Constituției, așa cum susține liderul USR, Dominic Fritz, trebuie revăzută hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost formulată obiecția de neconstituționalitate a legii pentru care Ilie Bolojan a angajat răspunderea Guvernului.
Pe fond, se invocă încălcarea, prin acest act normativ, a mai multor articole din Constituția României, articole care, în cazul în care Curtea Constituțională ar respinge legea și pe fond, adică pe motive intrinseci, ar reclama modificarea articolelor respective din Constituție.
Astfel, Înalta Curte a acuzat că legea lui Ilie Bolojan încalcă articolul 1, alineatele 3 și 5 din Constituție. Acestea prevăd că „România este stat de drept, democratic și social în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, democrația și pluralismul politic reprezintă valori supreme în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989 și sunt garantate”.
Mai departe, Înalta Curte de Casație și Justiție acuză că legea lui Ilie Bolojan încalcă articolul 16 din Constituție, care reglementează egalitatea în drepturi. Totodată, instanța supremă acuză că legea lui Ilie Bolojan încalcă prevederile articolului 124 alineat 3 din Constituție, potrivit căruia „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a acuzat că legea lui Ilie Bolojan încalcă articolul 133 alineat 1 din Constituție, conform căruia „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției”.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casație și Justiție a acuzat că legea lui Ilie Bolojan încalcă prevederile articolului 1467 alineat 4 din Constituție, potrivit cărora „deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Fără studii aprofundate de drept constituțional, se poate observa că este imposibil ca aceste articole să poată fi revizuite printr-un referendum.
Ce s-a întâmplat, în realitate, cu așa-zisa blocare a avizului la CSM
Curtea Constituțională a respins, la începutul acestei săptămâni, pe formă, legea privind „reforma” pensiilor de serviciu ale magistraților, arătând că Guvernul nu a așteptat avizul de la CSM pentru acest proiect de lege. În minuta deciziei, Curtea arată că „de vreme ce Legea nr. 304/2022 stabilește un termen de 30 de zile pentru emiterea avizului Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de inițiator al actului normativ, are obligația de a îl respecta”.
Ei bine, acest aviz nu avea cum să fie primit, deoarece nu a fost cerut. Mai exact, forma finală care a fost adoptată de Parlament, prin angajarea răspunderii Guvernului, a fost cu totul alta decât cea pentru care s-a solicitat aviz de la CSM. Acest detaliu rezultă atât din avizul negativ transmis de către Consiliul Legislativ, cât și dintr-o serie de comunicări ale CSM, dar, mai ales, din sesizarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat-o la Curtea Constituțională.
Lucrurile s-au petrecut, în realitate, astfel: la data de 20 august 2025, Ministerul Muncii a transmis Consiliului Superior al Magistraturii draftul proiectului de lege pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în vederea comunicării unui punct de vedere, deci nu a unui aviz. Ulterior, la data de 22 august 2025, același Minister al Muncii a revenit la adresa anterioară și a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii avizul asupra proiectului de lege.
Cu toate acestea, deși inițiatorul a învestit Consiliul Superior al Magistraturii cu solicitarea avizului, la data de 29 august 2025, Guvernul României a adoptat o altă formă, substanțial diferită, a actului normativ decât cea transmisă CSM spre avizare, iar, la data de 1 septembrie 2025, Guvernul și-a angajat răspunderea în Parlament pe acest proiect de lege noi, ceea ce echivalează cu inexistența solicitării avizului pe proiectul de lege pe care Guvernul și-a angajat răspunderea.
„A admite că ar exista posibilitatea de a se transmite un proiect incipient pentru ca, în final, asumarea răspunderii să se facă pe un cu totul alt proiect ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii consultării puterii judecătorești, procedură căreia îi corespunde avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Avizul nu este o simplă formalitate care trebuie îndeplinită în procedura de adoptare a unui act normativ, ci este un act emis de o instituție/ autoritate cu competențe/ specializată în respectivul domeniu, sprijinind fundamentarea tehnică a actelor normative”, arată Înalta Curte de Casație și Justiție în sesizarea înaintată Curții Constituționale.
În același document se precizează că „sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii cu o altă formă a proiectului de lege decât cel adoptat în mod real, adoptarea legii cu nesocotirea termenului legal instituit pentru emiterea avizului CSM, în contextul în care un termen de 5 – 6 zile lucrătoare nu poate fi considerat rezonabil pentru analiza, convocarea și adoptarea avizului de către organul colegial, conduc la concluzia că solicitarea avizului CSM a fost doar formală, contrar articolului 1 alineat 3, raportat la articolul 133 alineat 1 din Constituție”.
