Diplomatul care vede România și India ca pe două surori

Manoj Kumar Mohapatra a ajuns ambasador al Indiei la București cu un bagaj solid: un master în Științele Afacerilor, unul în Managementul Afacerilor Internaționale și o carieră construită în jurul consolidării relațiilor bilaterale. Când e întrebat ce face un diplomat la ora două noaptea, răspunsul lui nu lasă loc de îndoială, se gândește neîntrerupt cum să apropie mai mult cele două țări pe care le reprezintă.

Prima întâlnire cu România

Cu 1,4 miliarde de locuitori sub un singur pașaport, India rămâne pentru mulți un mister al coeziunii. Pentru ambasador, explicația e simplă: unitatea vine chiar din diversitate, nu în ciuda ei. Este, spune el, o lecție pe care Europa ar face bine să o studieze mai atent, mai ales țările care se confruntă cu tensiuni interne.Mâncarea și cultura locală au fost, spune el, primele lucruri care l-au cucerit. O impresie care pare să fi rămas, având în vedere entuziasmul cu care vorbește despre ce a găsit aici.

Surori, nu doar parteneri

Întrebat cum ar descrie relația dintre India și România dacă cele două țări ar fi rude, Mohapatra nu ezită: surori. O afinitate pe care o vede confirmată și în lucruri mărunte, ambele popoare au familii gălăgioase, ambele orașe se sufocă în trafic, fie că vorbim de București sau New Delhi.

Ce ar putea construi împreună

Dacă ar porni o afacere cu un partener român, ambasadorul mizează pe un domeniu clar: servicii digitale bazate pe inteligență artificială, motivat de faptul că ambele popoare excelează la matematică. O viziune pragmatică, dar și un semnal despre direcția în care ar putea evolua colaborarea economică dintre cele două state.

India, dincolo de clișee

Yoga, curry, Bollywood, toate sunt, spune el, la fel de reprezentative, niciuna nu poate fi eliminată din portretul țării. Iar dacă ar fi să recomande un colț neexplorat turiștilor, alege nord-estul Indiei, o zonă spectaculoasă și încă ferită de aglomerația vizitatorilor străini.

Lecția de acasă

Dincolo de protocol și diplomație, Mohapatra vorbește și despre rădăcinile personale. Cea mai importantă lecție din viața lui nu a venit de la vreo instituție de învățământ, ci din familie: grija față de cei apropiați. Un principiu pe care spune că vrea să-l reflecte și în modul în care își face meseria, sperând ca, atunci când va pleca din România, oamenii să-și amintească de el ca de cineva care a lucrat cu adevărat pentru apropierea celor două țări.